te legi la şireturi,
mai faci un pas,
sari o bordură si vii la vernisajul expoziţiei de la UNAgaleria pe 23 iunie ora 19:00
Alex Baciu ,Szilard Banga, Bianca Băilă, Esther Bors, Doru Dumitrescu, Andreea Foanene, Cristina Luchici, Sorina Vasilescu, Dani Roşca, Arnold Schlachter, se rostogolesc direct din Timişoara până aici, ca să se joace de-a artiştii, invitaţi de Diana Marincu şi Veda Popovici până pe 15 iulie. Cristi Cotarcea îi acompaniază poetic.
Despre ei:
Cu taxiul Sorinei ce adună idei, proiecte şi prieteni facem o călatorie până la prima staţie, tricicleta nesupusă a lui Dani ce-şi înghite şoferul şi îl poartă spre un vârtej de culori. Aici, Alex trasează spirale turcoaz şi valuri albastre cu care bicicletele se iau la întrecere. Rubikuburile Biancăi se rotesc împreună cu păpuşile-prinţese ale Andreei şi amintirile se suprapun într-o sărbătoare roşie a memoriei. Bizarele siluete ale Cristinei se împrietenesc cu bufniţe, vulpiţe şi gâşte într-o pădure fermecată, unde apare şi Albă-ca-zăpada împreună cu piticii de-acum ninja a lui Doru. Ei asediază spaţiul galeriei împreună cu papucii lui Szilard care zâmbesc şi se strâmbă la imaginile rozalii pictate de Arnold. Lângă ei, micile animale decupate în ecrane transparente ale lui Eszter încheie geometric un joc ce seamană a şotron dar care nu se împiedică niciodată de reguli.
Despre ce ştim:
Cu artiştii prezentaţi iată-ne întorşi în acele spaţii în care singurul fel de a fi ce pare firesc este jocul. Pipăim o atmosferă a posibilităţilor în care seriozitatea se suspendă. În schimb jonglăm cu sensurile şi orice ar putea deveni rigid. Vis, realitate, amintire, trăire, emoţie se adună într-o sărbătoare a propriei subiectivităţi. Paşii sunt foarte importanţi şi trebuie neapărat făcuţi. Nu stăm, ci ne pierdem, ne pierdem reperele, stabilitatea, marile valori, Arta. Şi cu un mic efort îţi aminteşti că înainte de a deveni adulţi deja ştiam toate astea.
Despre cum intri în joc:
Şotronul se extinde, urcă pe pereţi şi slăbeşte stabilitatea imaculatului cub alb. Dezechilibrarea e, dealtfel, foarte posibilă atunci când stai (sau sari) într-un picior. Dintr-un monolit impasibil şi aparent neutru, spaţiul se reconfigurează şi devine flexibil, fragmentar/t, intermediar, în care ierarhiile se dizolvă.
În pas de şotron sărim din tablou în tablou, printre papuci, rubikuburi, păpuşi, pitici şi triciclete. Asamblăm o experienţă în care am parcurs empatii, amintiri, bănuieli, dezvăluiri, (pre)viziuni, la capătul căreia o luăm mereu de la capăt, mereu altfel. Un traseu nou, format din aceleaşi celule dar altfel permutate e indiciul pentru o atitudine aplicată istoriei cu majusculă şi istoriilor mai mici, locale şi personale.
Totul pentru şi în joacă.
Despre noi:
Diana Marincu: dianamarincu@yahoo.com
Veda Popovici : veda.popovici@gmail.com, http://veda-popovici.blogspot.com.
http://kmacaze.blogspot.com/
